Ai avut vreodata momentul tau? Acel moment in care ai fost ”rege” sau ”regina” si cand tot ce iti doreai mai mult se implinea si simteai cu adevarat ca esti The King Of the World ?
Ei bine eu l-am avut de cateva ori insa analizand acum situatia imi dau seama ca am muncit prea mult si am depus prea mult timp pentru un moment, pentru ca atat dureaza fericirea: un moment. Dupa care revii la viata normala, la lupta, pentru ca intradevar viata e o lupta apriga si cine spune altceva minte sau e un ipocrit care crede ca nu lupta. Ba luptam toti pentru ceva, pentru un moment de glorie, pentru un moment de fericire.
Sunt unii care au decis pentru un moment ca e bine sa riste si s-au lasat cuprinsi de euforie si adrenalina uitand total de siguranta si asta i-a costat viata. Astfel un moment de inconstienta si teribilism poate duce la o tragedie si poate sa ne tina departe de multe alte momente pretioase pentru ca viata iti poate oferi zeci de momente de reusita, de fericire, de implinire care te fac sa spui si sa strigi: I’m the king of the world!
Dar in acelasi timp ma gandesc cat de banala e viata cand ne lasam cuprinsi de frica si nu incercam nimic nou datorita instinctului de autoconservare. Eu sunt protectiva cu mine si niciodata nu incerc lucruri noi, nu simt nevoia de o doza de adrenalina ca sa simt ca traiesc, e de ajuns pentru mine sa traiesc fiecare clipa si sa-i simt pe cei dragi.
Am regrete pentru ca nu sunt mai curajoasa? Am!
Mai pot schimba ceva in comportamentul meu? Putin probabil, pentru ca am devenit mai fricoasa si protectiva de cand am inaintat in varsta.
Voi ce parere aveti ? Better safe than sorry?
35 Comments
Am fost saraca in astfel de momente desi as fi putut schimba situatia astfel incat sa inmultesc momentele….. Regrete, regrete, ce sa fac? 🙂
Multam ca m-ai etichetat acolo la cei dragi! >:D<
:* Nu e tarziu sa mai schimbam ceva 😀 Unde puteam sa te etichetez daca nu acolo 😀 >:D<
Am ceva regrete ca am fost inconstienta si mi-am pus viata in pericol. Am iesit de multe ori “sifonata”, dar acum ma gandesc la faptul ca am fost suficient de norocoasa si am supravietuit.
Nu mai vreau sa fiu curajoasa si nici nu mai pot fi!
Wow, din partea ta nu ma asteptam 😀 Te vad asa mai fragila 😀 NU stiu de ce dar mi-ai facut impresia unei fete delicate 🙂
Eu nu vad ca dovada de curaj si bravada cand te joci singur cu viata ta, sanatate viitor etc, stiu ce spun pentru ca m-am bagat singur si nu prea a iesit placut. Si chiar regret cam tare!
Nici nu este o dovada !
Cand e vorba de “curaj” imi aduc aminte de vorba lui Nightingale “O oarecare doza de prostie este necesara pentru a fi bun soldat”. Bine, ea se referea la eroismul gratuit, dar se aplica la multe lucruri.
Se aplica clar si la altele!
Fiecare are calitatile si defectele lui. Dintre cei care risca totul foarte putini reusesc, mai ales in zilele noastre. Si eu sunt mai prudent de felul meu din nastere. 🙂
🙂 Inteleg , dar exista vreodata regrete ca nu faci ceva ?
Eu riscuiri prea teribiliste nu-mi asum…incerc sa fiu prudenta, incerc sa-mi gasesc pasiuni care sa-mi aduca momente de fericire maxima pastrand un fel de echilibru. Adica, mai exact vreau sa traiesc mult :))…nu vreau sa-mi risc viata, sanatatea, aiurea….
Totusi ador alpinismul :D. Multi zic ca muntele e periculos, riscant etc…eu nu-l vad chiar asa….adica cred ca am mai multe sanse sa am un accident cu masina, decat unul pe munte :D…(Doamne fereste!). Dar, da pot spune sincer ca muntele mi-a oferit cele mai multe momente de “I’m the king of the world”, mult mai multe decat orice altceva….
Da, frumos muntele si eu eram o cataratoare mica in copilarie..acum ..acum sunt mai precauta.
Mersi pt link 😉
Cu placere, nu trebuie sa-mi multumesti !
Orice om vrea sa aiba momentul sau de glorie. Poza e superba!
Clar! Multumesc de apreciere!
Vad ca sunt in minoritate pe aici. Mereu mi-am asumat riscuri, mai mari sau mai mici. Uneori am pierdut, alteori am castigat, dar nu am regretat decat momentele in care am fost fricoasa si nu am incercat.
Multumesc pentru link. 😉
Ahh, iti admir curajul. As vrea sa pot sa fac la fel!
Stii tu vorba aia veche, ce da in cliseu deja: mai bine sa imi para rau ca am facut decat ca n-am facut….au trecut anii si zau ca am descoperit un mare adevar in spusele astea. numai ca, repetandu-le de prea multe ori, tinzi sa nu le mai acorzi atentia cuvenita…
Asa este Laura, ai dreptate numai ca uneori instinctul de autoconservare ne tine deoparte de lucruri.
Sa stii ca smochinele au fost o implinire 🙂 Nu prea mai mancasem smochine din pom de cand eram prichindel 🙂 Felcititari pentru articol, le-ai imbinat foarte fain. Spor!
Multumesc Daniel! Eu sunt fan smochine, mereu imi iau cate un pachet si mananc:D
Sunt bune si cele la pachet, dar sunt mai dulci si au mai multe calorii. Cand ai ocazia sa mananci smochine proaspete, nu rata 🙂
Nu le-am prins niciodata coapte, iar verzi nu cred ca e indicat:)
Pai daca mergi in Turcia cred ca acum le prinzi tocmai bine. Ca tot ziceai ca vrei sfaturi 🙂
Da-mi voie sa te contrazic! Momentul meu de glorie dureaza de 9 ani 🙂
OMG, pot sa spun ca esti foarte norocos!
Crede-ma cs stiu! 🙂
Cristina vorbesti ca o batranica de 80 de ani care prefera siguranta:D.
Cand iti scriu asta imi reprosez inclusiv mie ca ar fii cazul sa risc mai mult decat o fac acum,imi reprosez ca zona de confort desi iti ofera o iluzie a fericiri de fapt caut necunoscutul, acolo unde este frica mai mare, acolo unde senzatia ca traiesti cu adevarat se simte in stomac.
Frica de moarte este tot mai mare odata cu inaintarea in varsta si oare este cazul sa astept sa se accentueze sau fac ceva acum???
Spor la cautarea echilibrului intre cele 2 lumii , zona de siguranta si necunoscutul….as vrea sa cred ca exista varianta ideala 🙂
Bine ai venit si multumesc de comentariu! Nu numai ca vorbesc ca o batranica, uneori asa ma simt! O data cu trecerea anilor m-am trezit ”parasita” de curaj si intrata intr-o zona de confort! Nu e neaparat frica de moarte, ci mai degraba de durere! As vrea sa existe un leac dar cred ca sta doar in puterea mea sa ma schimb. Te mai astept cu drag!
Zodia mea m-a condamnat la o atitudine lenesa, rezervata si da, aleg mai bine safe decat sorry. Habar n-am daca e din cauza varstei sau a felului meu de a fi, dar pur si simplu sunt riscuri pe care nu am fost niciodata in stare sa mi le asum, lucruri pe care am preferat sa nu le spun desi m-au ros pe interior la vremea respectiva si actiuni pe care am regretat ca nu le-am facut!
Macar la tine nu a existat o schimbare la mine a fst una si chiar vizibila 🙁
Era momentul pentru o nominalizare, dar si pentru o leapsa de vacanta.
Te bagi la leapsa sau la un comentariu?
Eu sunt putin obsedata de ceea ce unii o numesc ca fiind Karma, imi spun uneori ca pentru a straluci cat mai tare trebuie sa suferi si foarte tare, asa ca fiecare isi merita propriul moment.
Eu aleg better safe:) desi sunt mai tinerica intotdeauna am incercat sa nu ma arunc in chestii din astea periculoase 🙂 parca e ma bine asa:)