Zilele astea am fost un pic mai melancolică, cu mintea plină de amintiri fel de fel şi am zis să nu mă îndepărtez de zona asta şi să vă mai povestesc una care face parte din seria ”Amintiri din copilarie”.
De când îl ştiu pe tata el are somnul greu , dom’le dacă a adormit poţi să tragi cu tunul lângă el că nu se mai trezeşte.
Îmi amintesc cum într-o zi dupa ce am venit de la şcoală şi mi-am terminat temele m-am gândit să merg să-mi iau din debara un pic de dulceaţă de prune să-mi fac un desert. Zis şi făcut, iau frumos un scaun şi mă bag în debara în colţul unde mama îşi ţinea bogăţiile. Tata trece prin bucătărie şi vede uşa deschisă la debara şi o închide, eu râd pentru că m-am gândit că face glume cu mine şi urmează să se întoarcă să deschidă uşa de la debara care nu putea fi deschisă decât din exterior pentru că, vedeţi voi, uşa noastră de la debara avea un defect din naştere şi anume clanţa era ruptă pe interior .
Şi aştept un minut , două minute…5 minute … după care încep să strig ”tataaaaa” .. tata pauză.. şi dai şi strigă.. tata nimic .. şi mă gândesc eu , bun nu mă aude hai să bat oalele deoalalta .. şi iau două oale de ale lui mama şi dai şi bate-le deolaltă de le sărea smalţul.. pauză.. E clar , tata adormise şi nimic nu mai avea să-l trezească.
Partea tragică e că mă luase o foame şi în disperară am mâncat gem de prune cu spaghete uscate (avea mamă o pungă acolo). După câteva ore bune m-a luat şi somnul şi m-am întins pe jos şi m-am învelit cu preşul de acolo ..câtă tristeste..
Pe la 22.30 după vreo 6 ore şi jumătate de captivitate apare şi mama de la servici şi cand intră în casă îl vede pe tata dormind bine dar nu reuşea să dea de mine, eu buimacă de somn, abea am reuşit să o anunţ pe mama că sunt în debara .. Tata râdea că un purcel şi eu m-am învăţat minte şi am avut grijă să nu mai patesc asa ceva.
Voi , aţi fost captivi vreodată ?
19 Comments
Da :D. La bunica aveam tot asa o debara care avea un zavor pe dinafara, asa erau facute usile alea. Partea buna e ca mereu eram mai multi nepoti la bunica. Am ramas doi in debaraua aia si am dormit pe cufarul de faina :)), pana s’a gandit careva sa treaca pe acolo si sa ne scoata.
=)) Bun, macar v-ati tinut companie reciproc .
ahh…cat am ras:)). eu captiva nu am ramas, in schimb am inchis pe cineva in grajd, cu capra si am plecat=)):D
Uuu , nici nu vreau sa ma gandesc la bietul om..
Vai, am pățit aceeași chestie în copilărie, dar eram în dormitor. 😆
😀 da , frumos, spatiu mare 😀
Am avut norocul să nu rămân închis niciunde 🙂
Este o experienta care te poate marca :)) Da, ai fost norocos. Bine ai venit si te mai astept!
Haha!!! 😆 Stii ce e bine?Ca nu te-ai bagat in frigider …
Mare noroc 😀
Pe mine a căzut o rangă mare şi grea când aveam vreo 3-4 ani. Am stat cu beleaua aia pe mine aproape juma’ de oră până a venit bunica mea si m-a “eliberat”. :))
Aia da captivitate..
=)))))))))))))) Nu pot sa cred. Doamne, ce figuri sunteti. Cum sa stai 6 ore acolo? Moaaa, ce-i faceam lu’ taica-miu.
Daca am fost captiva? Nu-mi aduc aminte. 🙂
Spaghete cu gem? =))))))))))))))))))
6 ore..spaghete cu gem si o amintire de scris pe blog :)) Ai grija ca niciodata nu e prea tarziu si la cum sunteti si voi de zapaciti nu m-as mira sa vad o patanie asemanatoare:))
Aha, deci cobesti. :))
Eu am fost captiv un an!!!…am facut armata…
=)) Asta a fost tare si nu m-am asteptat la ea:D
=))) Hai maa, ce-am mai ras! Sarcauta de tine! Eu nu am patit niciodata asa ceva! :)))
Mai bine , te marcheaza pe viata :))