Am sa incep sirul povestilor mele, cu care sunt datoare, cu vizita pe care am facut-o in Germania la sfarsitul anului trecut. Trebuie sa recunosc ca m-am apucat de multe ori sa scriu acest post dar nu am reusit sa-l finalizez pentru ca timpul nu mi-a permis insa acum am hotarat ca este timpul sa va spun putin despre primul contact pe care l-am avut cu Germania. Dat fiind ca sunt multe lucruri frumoase despre care as vrea sa va povestesc am decis sa fac 3 articole:
1. Cel prezent in care am sa va vorbesc despre : Neukirchen beim Heiligen Blut ;
3. Munich- Muzeul BMW;
Calatoria in Germania a fost una din cele mai importante calatorii din anul care a trecut si as putea spune din viata mea.. Am plecat cu ganduri si emotii, cu intrebari ale caror raspunsuri le-am primit si au fost mai bune decat m-am asteptat.
Aceasta calatorie o visez de cativa ani buni, chiar de acum 5 ani insa pe vremea aceea nu dispuneam de resursele financiare de care aveam nevoie pentru a o face si eram foarte hotarata sa risc si sa fac un imprumut bancar. Apoi a venit o perioada grea cu multe schimbari si am renuntat sa fac acest pas sau cel putin l-am amanat pentru un moment cand va fi mai bine. Acel moment a venit si eu am ajuns in Germania pentru a-mi implini un vis despre care nu voi vorbi inca pentru ca prefer sa astept raspunsurile si apoi sa va spun despre experienta traita.
Am planuit din timp calatoria si odata ajunsi la Munchen am inchiriat o masina cu ajutorul rentalcars.com la firma Thrifty, pentru ca am considerat ca va fi cea mai accesibila si usoara forma de transport pentru calatoria pe care urma sa o facem in alta zona a Germaniei. In rezervarea facuta am mentionat ca as dori un Golf sau orice masina similara dar se para ca e unul din segmetele cele mai cerute si in pretul Golfului am primit o masina care m-a dat pe spate pentru ca era mareeeee, un Chevrolet Captiva in comparatie cu Citroen-ul C3 Vision Drive pe care il am eu in dotare. Nu era problema de condus sau comoditate ci ma gandeam cu groaza unde o sa gasesc eu locuri de parcare pe masura masinii mele:)
Dupa ce am ajuns la ghiseul de rezervari al celor de la Thrifty am avut probleme cu cardul meu care, din pacate, desi avea bani disponibili pe el nu putea folosit deoarece era Visa si cei de la ghiseu nu puteau face operatiuni pe el. Aveam bani cash insa nu acceptau plata cu cash si singura solutie a fost sa platesc cu cardul lui Marius care era Mastercard si era acceptat de cei de la Thrifty. Dar acest lucru a dus la alta problema, respectiv rezervarea era facuta pe numele meu si a trebuit sa sunam sa schimbam numele celui pe care era rezervare si tot asa mai departe. Tipa de la Thrifty ne-a ajutat pe parcursul acestei proceduri si ne-a ajutat cu zambetul pe buze si chiar a glumit alaturi de noi pentru incurcaturile produse. Am admirat rabdarea si am apreciat calitatea serviciilor oferite de ei asa ca ii recomand cu caldura.
Pana la urma masina data de ei a fost o masina buna si desi consuma cam mult pot sa spun ca si-a facut treaba bine mai ales ca destinatia noastra finala a fost o zona deluroasa din zona Padurii Bavareze.
Are rost sa vorbesc despre drumurile din Germania? Sau de modul in care conduc germanii (mai ales in zonele unde nu exista limitare de viteza) sau cum nu am auzit nici un claxon ca e unul deranjata in spatele meu ca merg mai incercand sa caut un loc de parcare? Banuiesc ca nu are rost petru ca banuiti si voi cum stau lucrurile cand vine vorba de nemti.
Localitatea Neukirchen beim Heiligen Blut este mai degraba o statiune de iarna care se gaseste undeva regiunea Cham in Bavaria, langa granita cu Cehia cu un numar de aproximativ 4.000 locuitori. A fost destul de greu sa gasesc o forma de cazare pentru simplu fapt ca am mers acolo in luna Noiembrie, extrasezon si multe din hoteluri/pensiuni erau inchise. Cu ajutorul booking.com am gasit o pensiune mica care apartinea unei familii care locuia in ea : Gasthof-Pension Schamberger.
Cand am ajuns acolo am fost intampinati de propietar, un domn cu mustata care zambea mult si desi noi ii vorbeam in engleza el ne raspundea in germana. Prima bariera a fost faptul ca nu vorbeau limba engleza, ne-a explicat ca la varsta lui e mai greu. Domnul ne-a prezentat-o si pe mama lui ,o doamna in varsta ne-a spus repede regulile pensiunii intr-o engleza-germana pe care am inteles-o cu greu. Pesiunea era pustie si localitatea in sine la fel. Tot era inconjurat de ceata si nu erau oameni pe strada. Sincera sa fiu am fost socati si ne-am tot mirat. Am mers din nou la proprietar sa-mi cer indicatii catre un restaurant, el ne-a oferit o brosura cu toate localitatile din preajma si mi-a incercuit cateva resturante pe care le recomanda. Am inceput sa dau telefoane sa fac rezervare pentru ca imi era destul de foame. Surpriza, majoritatea erau inchise pentru ca nu era sezon si nu aveau bucatari. Deja incepusem sa regret ca nu am stiut aceasta informatie din timp caci schimbam putin datele calatoriei. Intr-un final, dupa multe telefoane am dat de un hotel care avea un restaurant dar servea cina intr-un interval de 2 ore pe care nu trebuia sa-l ratam.
Am plecat spre restaurantul: Hotel Das Bayer Wald putin sceptica cu privire la ce voi gasi acolo. Din fericire am gasit un loc calduros, aranjat frumos si un chelner care intelegea 40-50% din engleza noastra , unde familiile din oras veneau sa serveasca o cina calda. E bine ca a inteles exact ce am comandat. Am servit mancare cu specific nemtesc, altceva oricum nu aveam ce sa alegem dar trebuie sa spun ca a fost destul de gustoasa dar sarata 😀 ( si eu mananc sare nu glumesc..). Costul mesei a fost unul modic si chiar nu a fost scump. Am iesit din restaurant si am mers catre parcarea pe care o gasisem la cativa metri intre doua case.. totul era din nou pustiu si din nu erau oameni pe strada, doar la o fereastra o doamna ne pandea de dupa perete. Eu inteleg ca e toamna tarzie si atmosfera e mai trista insa pentru noi devenise chiar infricosatoare. La un moment dat la al meu om ii era frica ca undeva in noapte proprietarii se vor transforma in criminali si ne vor urmari cu topoarele .. eu am ras cand i-am auzit teroria conspiratiei dar apoi mi-am dat seama ca el chiar nu se simtea comfortabil 🙂
A doua zi am avut insa ocazia sa vizitam orasul si am vazut cativa oameni, se pare ca orasul era locuit si nu era atat de pustiu. Dupa ce am rezolvat ce aveam de rezolvat am mers si ne-am facut cumparaturi intr-un supermarket pentru ca nu mai doream sa iesim iarasi la cina la restaurant. Am facut o mica plimbare pe strai si am incercat sa vedem cate putin din acel oras si va spun sincer ca m-am bucurat de fiecare lucru vazut si am facut poze pe care vi le prezint si voua.
Una peste alta orasul a fost ok si sunt absolut sigura ca vizitat in plin sezon transmite altceva. Pensiunea o recomand pentru ca desi nu stiau engleza proprietarii s-au dovedit a fi tare draguti, micul dejun a fost bogat si am avut tot ce ne puteam dori. La plecare proprietarii ne-au dat o sticluta de lichior, productie proprie si asta mi s-a parut tare dragut 🙂
Acum va las in compania pozelor facute si va spun ca toata aceasta vizita e o experienta care imi va ramane intiparita in minte 😉
Ceata care invaluia totul :
Momentul preferat in vizita facuta orasului: prin vitrina unui magazin care vindea sculpturi din lemn am vazut
un domn care tocmai cioplea o statuie a Fecioarei Maria, un moment deosebit :
Un automat de tigari vintage 🙂
O cutie postala de tip americanesc pe care scria U.S. MAIL:
Semnalistica :
Arhitectura:
De efect:
Peisaje:
Alte calatorii frumoase gasiti aici: Jurnal de calatorie
28 Comments
Ma bucur ca te-ai distrat in germania si ca ai putut in final sa iti implinesti visul.
Prima poza, cea cu ceata, zici ca e o scena din filmul Silent Hill.
Crede-ma ca ne-am simtit ca intr-un film plin de mister 😀
Culorile toamnei sunt in deplin acord cu arhitectura regiunii, iar imaginile postate de tine in articol sunt graitoare in acest sens. Prima fotografie este uluitor de frumoasa. 🙂
Multumesc Nice, intradevar era o toamna misterioasa 😀 Prima poza e facuta din mers in masina si e un pic chinuita dar e dovada ca zilele petrecute acolo au fost invaluite in ceata 😀
Foarte frumoasa este arhitectura casutelor…
Si mie mi-a placut si trebuie sa recunosc ca am adorat detaliile micute si am facut extrem de multe poze dar nu am putut sa le pun pe tiate aici, oricum cred ca v-ati facut o idee despre acest loc misterios 😀
Frumoasa calatorie! Ma bucur ca ai vesti bune! : ) hugs :*
:* hugs si tie draguta mea !
Foarte frumoase locuri si fotografii… Se cunoaste ca ai ce vedea in Germania 🙂
Nu am vizitat-o niciodata, dar cine stie ce ne rezerva viitorul… Mi-as dori tare mult sa vad toate astea cu ochii mei, la fata locului 😀
E frumoasa si e altceva cu siguranta, veti vedea si in posturile viitoare 😉
Foarte faina zona…adevarul e ca nu am mai auzit de ea :). Eu iubesc Germania si sper sa ajung din nou in curand 😉 Am cateva trasee deja stabilite 🙂
Este o zona mai necunoscuta dar interesanta si cred ca in plin sezon de iarna este frumoasa!
Neamțu-i, neamț!
De acord cu tine..neamtul ii neamt:D
De multă vreme îmi doresc și eu să ajung în Germania, avem și niște prieteni pe acolo care ne tot cheamă. Trebuie să iau problema în mână odată și odată 🙂
EU chiar te sfatuiesc sa mergi, e altceva cu siguranta si sunt sigura ca iti va placea 😀
Am fos mai demult in Gersthofen (langa Augsburg) asa cum zici, era sinistru ziua, jurai ca e orasel parasit (toate obloanele inchise, fara masini in parcari etc). Doar pe seara se aglomera vizibil gen doi trecatori la cinci minute. Am presupus ca nemtii au alte apucaturi ca noi, ei ziua lucreaza 🙂
E bine de stiut ca nu doar unde am fost noi se intampla asta 😀
Germania mi se pare minunata indiferent de regiune, insa Bavaria cred ca este cea mai spectaculoasa. N-am fost in zona asta, insa mi-as dori intr-o zi sa vizitez Munich si imprejurimile.
Daca te decizi sa faci asta atunci te sfatuiesc sa alegi orice alt anotimp, mai putin toamna :))
Arata prea bine Munich-ul tau…
😀 Momentan nu arata inca Munich-ul dar vine si acel articol;)
Neața!
Bine că aveați carduri diferite, altfel, presimt ca toata postarea ar fi fost legata de patania cu cardul 😀 Eu am patit o chestie similara intr-un colt din Spania, nu mai stiu exact pe unde. Cardul meu de Raiffeisen nu se intelegea cu bancomatele marilor banci spaniole. Insa, a mers perfect intr-un obscur bancomat al unei banci locale 😀
În Germania am fost numai intr-un orasel la granita cu Franta (in zona Strasbourg). Îmi aduc cel mai bine aminte de platourile mari cu carne in toate felurile (denumirea era kilometrica), de vinul degustat – e regiune viticola 😀 si de peisaje 😀
😀 Frumos,poate data viitoare incerc si zona aia 😀
:)) Cris-Mary, data viitoare cand mai pleci, nu uita sa bagi in geanta cateva borcane de zacusca si paine, pentru cazul in care mai intalnesti asemenea situatii. Se vede ca nu prea bantuie turisti pe acolo, din moment ce nici nu aveai unde sa mananci. :))
😀 Ai dreptate:D
Ce de locuri frumoase:D
[…] zilele petrecute in Neukirchen beim Heiligen Blut am revenit in Munich pentru a lua avionul catre Romania si cum timpul ne-a permis am mers sa […]