Imi amintesc cu drag 2 povestiri pe care nu le-am uitat desi cand s-au intamplat eram destul de mititica . Spre surprinderea voastra (mai ales dupa ultima povestire) am fost si buclucasa cand eram mica . Imi amintesc ca m fost data disparuta de vreo doua ori …
Prima oara m-a dat mama disparuta dupa ce m-am evaporat subit din fata blocului unde ma jucam . Mama a coborat in graba si a intrebat vecinii care erau pe afara si toti i-au spus ca ultima oara m-au vazut impreuna cu o fetita vecina de bloc cu mine .
Intradevar noi ne mutasem locul de joaca in casa la ea si am uitat sa o anunt pe mama . Mama a venit la ea la usa si a sunat si noi atunci am decis sa tacem .. nu miscam .. Mama ma cauta disperata si de fiecare data cand venea la usa auzea zgomote dar cand suna noi faceam liniste ..
Au trecut ore intregi de cand noi ne jucam …mama era disperata si il alarmase si pe tata care intre timp venise acasa.. S-au dus la Militie si cei de acolo i-au sfatuit sa ma caute peste tot si abea dupa aia daca nu apar sa mearga sa ma dea disparuta oficial .
A venit si tata la usa vecinei si ne-a auzit chicotind dar cand suna noi faceam liniste si tata a spus ca e convins ca sunt acolo .. Asa a fost si intr-un final am deschis usa si am plecat cu ei acasa .. nu-mi amintesc sa fi fost pedepsita . Cred ca erau linistiti ca m-au gasit .
A doua oara cand am fost data disparuta a fost intr-o minivacanta petrecuta in Moldova la bunicii de acolo . M-a dus tata pe la toate rudele si mi-a aratat si unde se ducea bunicu la oi . Intr-o zi m-au trimis sa ma duc dupa bunicul sa-l aduc la masa .Insa eu am luat-o pe o parte si bunicul s-a intors pe alta .. Tata a plecat repede in cautarea mea dar nu ma mai gasea . Eu m-am dus pe imas si daca am vazut ca nu e bunicul acolo am inceput sa ma plimb pe marginea Prutului si sa culeg flori ..apoi m-am decis sa ma intorc acasa prin gradina nu pe drumul principal … Toata lumea era agitata cand am aparut si eu cu un buchet mare de flori si fericita ca am gasit asa multe flori frumoase ..
Voi , ati fost dati vreodata ‘disparuti in misiune’ ?
21 Comments
hm..nu imi prea aduc aminte..dar o data sigur : eram mic de tot (vreo 5 ani) si m-au luat parintii la cmparaturi..(parca prin metro) si cum mergeam, ei erau atenti la ce sa cumpere si eu..la jucarii fireste asa ca am profitat de ocazie si am “fugit” repede la “locul de joaca” (stiti acolo unde sa-si petreaca timpul copii..la intrare)..dupa un timp parintii mei si-au dat seama ca lipsesc si prima data au venit unde eram eu…doar ca eram intr-un castel (sau ceva de genu’) si nu m-au vazut..au cautat tot magazinu si cand sa meraga la o casa sa spuna ca m-au “piedut”..eu apar si ii intreb,foarte serios, “ati terminat cumparaturile” ?:))
@My life in few words: hehehe ce copil cuminte:D
:)))=)) Doamneeee:D:D:D:D tare cuminte..:D :D:D:))
Dammm, deci..cand aveam vre’o 3 ani juma aproape 4 …ai mei m’au lasat acasa..sa ma joc si nu mai stiu ce….eu plctisit..am pus un scaun la usa..am deschis usa..si.ma dusesi prin cartier la plimbare..o trecut o ora..doua..o venit mama si tata de la munca…erau disperati saraaacii..m’au caautttaat…etc. si cand de’odata apar eu prin spatele blocului spargand seminte fericit, mai ceva ca un puradel:)))) am avut o misiune placuta:D
@Alex My Soul : foarte tare …micutul explorator 😀
[…] îşi savură pipa citind o carte luată în treacăt din bibliotecă. Lumina în cameră intra pe fereastra din faţa fotoliului pe care s-a aşezat. Pereţii erau îmbrăcaţi în lambriuri […]
haioase poveştile. nEu am fost de mai multe ori “dispărut”. Dar cea mai amuzantă dispariţie a fost în dulap. M-am băgat eu în dulap pentru că îmi plăcea să mă dau la nas cu un anumit cojoc şi am adormit acolo, iar mama mă căuta pe afară:))
@Cristian Dima: sa stii ca si eu imi faceam cotloane in dulap printre haine si imi amintesc ca am si adormit si eu o data acolo :):):):)numai ca am fost mai usor de gasit caci stia mama unde sa ma gaseasca.
Mda… am fost si eu dat disparut de cateva ori… cazul care a starnit cea mai mare ingrijorare a fost chiar cand au bagat astia tramvaiul la noi in oras si am plecat sa “ma dau” si eu cu tramvaiul… iti dai seama ca atunci cand am aparut dupa vreo 6 curse complete (adica vreo 6 ore) toata lumea era panicata…
@Bogdan: hehehehe , foarte tare asta .. la plimbare cu tramvaiul prin oras:D:D:D:D
Valeeeuuu 😀
Cum să nu. M-am ascuns odată în grădina plină cu porumb înalt. Mama m-a căutat peste tot, pe la vecini, pe la casa surorii, dar într-un târziu i-a trecut prin minte să mă strige și în grădină.
A venit, eu eram ascuns în porumb. A strigat după mine, dar am tăcut. S-a apropiat extrem de periculos de mine și din nou a strigat, iar eu în acel moment, de, copil prost ce am fost, în speranța că mama v-a pleca crezând că e altcineva, am zis: Pavel nu-i aici. : )))))
Bineînțeles că m-a găsit. Și la fel ca și tine, nu mai știu ce a urmat după.
@Pavel: super tare :D:D:D:D …”Pavel nu-i aici ” hehehehehehehe
ma nu! hehehe deci asa Crissu mik se dadea disparut.
@Realbadpisy : da ..eram un mic Houdini :D:D
Trebuiau sa-ti dea na na! 🙂
@Claudiu : corect ! Trebuia , as fi meritat ..compil impielitat 😀
Intr-o dimineata se trezesc ai mei si nu ma gaseau… eram sub pat, dormeam. Aveam vreo 4-5 ani. :))
@Serginho : si eu ma ascundeam sub pat si am patit la fel la Revolutie , dormeam direct sub pat 😀 ..
Mda… prea tare faza aia cu Pavel nu-i aici. :))
Doar de 2 ori. Si mi-am luat-o si pe cocoasa. Ca doar asa ii sta bine copilului ce nu-i cuminte. :))
Frumoase amintirile tale din copilarie…eu obisnuiam sa dispar in valurile marii si sa nu mai ies de acolo decat dupa ore bune. 😛 Ai mei nu au fost la fel de intelegatori ca ai tai…
@Nice : hehehe , cam asa eram si eu cand mergeam la mare:D