De când m-am mutat la căsuţa mea avem prieteni care ne trec pragul şi în funcţie de timpul petrecut la noi sau lichidele ingerate vine un moment când se îndreaptă cu paşi repezi către încăperea unde îşi pot da frâu liber senzaţiilor de orice natură, cunoscută şi sub numele de baie.
În drumul spre baie, într-un colţ ascuns de lumina soarelui şi pedepsit pentru nedreptăţile pe care le face stă ”cântarul”. Ei bine acest personaj malefic reuşeşte să-mi ademenească în proporţie de 70 -80% din vizitatori şi de fiecare dată nu are decât vorbe pline de venin la el.
El ”cântarul” e stilat, frumos şi nou dar pare lipsit de educaţie de fiecare dată când le anunţă pe doamnele venite în vizită câte kilograme au şi îmi dau seama de acest lucru când aud următoarea expresie: ” Vai câte kilograme îmi arată..!”
Credeţi însă că cineva se lasă bătut de cântar şi de ”vorbele” lui duşmănoase? Nici o şansă! Absolut toţi cei care se urcă pe cântar ajung să-i întoarcă vorba spunând ”Nu merge, e stricat!” şi aici apare zâmbetul meu pe buze.
Serios?! Chiar credeţi că aş fi cumpărat un cantar stricat şi l-aş ţine că duşman în casă pentru musafirii mei? Mă gândesc să-l ascund de musafiri asta că să nu mai apară astfel de conflicte. Până la urmă cine greşeşte mai mult şi e mai răutăcios? Cântarul sau musafirul?
17 Comments
Ai putea sa lasi langa cantar un etalon. O gantera de 1 kg sau altceva cu greutatea inscriptionata 🙂 Nu din rautate, ci pe post de corectare si incurajare de miscare :)) Spor(t)!
:)) Cat de tare e ideea 😀 Multumesc !
Asa este si cantarul meu, stricat tot timpul :)).
:D:D Probabil e frate cu al meu :))
Nu exista doua cantare sa arate la fel, nici macar astea electronice. Asa ca pentru utilizatori e “stricat”. In plus, greutatea se masoara in aceleasi conditii (aprox aceeasi ora si aceleasi haine ). Asadar, ai tai vizitatori au dreptate ca ceva nu e in ordine.
Si eu am un cantar la vedere si produce aceleasi efecte 🙂 Dar eu le explic chestia de mai sus si le reapare zambetul. Ca la banda oricum se uita urat :)))))
😀 Explicatiile exista insa e mai usoara varianta”e stricat” 🙂
Al naibii cantar! Ce periculos e! 😀
Nici nu ai idee Cristi 😀
Sunt anumite persoane care dezvolta o obsesie pentru cantar. Asa era mama, zilnic se cantarea.
Bine ai venit Ruxandra! Da, ai dreptate! Sunt multi care dezvolta obsesii pentru cantar insa ma distreaza ca dezvolat obsesii pentru cantarul lor, restul sunt stricate:)
uluitor, si cantarul meu are aceleasi “caracteristici”! :))
Eu cred ca e un virus care se transmite:D
Aşa sunt toate când se învaţă cu nărav! Eu pe al meu îl ţineam la loc de cinste, îi acordam atenţie de două ori pe zi, eram buni prieteni şi cand colo a început să profite! La început uşor, i-am atras atenţia, şi el nimic, ba mai rău! Fără pic de tact, se lua de mine direct! Până la urmă am avut o discuţie serioasă, s-a facut că nu înţelege, aşa ca i-am scos bateriile 😀
:))))) Multumesc ca mi-ai intrat in joc:D Imi place povestirea ta 😀
Păi n-am glumit, i-am scos bateriile şi l-am aruncat într-un colţ, ajunsese să-mi strice ziua, măgarul 😀
Recunosc, si eu fac parte din categoria acelora care se cantaresc daca vad un cantar la indemana, in baie la cineva :)) Asta pentru ca al meu chiar e stricat pe bune :)) Dar cuvintele de mustrare se impart doar intre mine si cantar, nu ma mai destainui si altora… ca asta ar presupune sa ma dau si de gol cu numarul kg aratate :))
😀 Macar tu iti pastrezi razboiul secret si nu-l faci public aruncand cu ”noroi” in cantar 😀