5 minute de rusinică pentru mine!

O dată cu reîntoarcerea în on line am primit şi prima leapşă de la Paul .. o leapşă care a circulat şi pe la Addicted şi pe la Roşcata , Questioare.

Trebuie să vă povestesc momente care mă fac să roşesc , sau de care îmi e ruşine. Sincer nu ştiu dacă sunt aşa multe însă există câteva obişnuite şi ………….

E una maximă, îmi e cam greu să o recunosc pt că a fost un moment maxim de penibil însă i-am admirat mult pe cei din jur care nu au râs tocmai că să nu mă simt eu prost . Eram la ţară, acum mai bine de 7 ani .. Eram o gaşcă destul de mare de prieteni din copilărie şi printre ei şi drăguţul meu ( a se citi prietenul) Seara ne adunam ba la poartă la unul , ba la altul .. Într-o seară ne-am strâns mulţi , şi bancă nu a fost de ajuns aşa că ne-am pus care pe unde a apucat , unii din noi direct pe iarba de pe şanţ. Eu am fost ultima care s-a aşezat, chiar lângă prietenul meu .Imediat după ce m-am aşezat am simţit toţi un miros cam naşpa, am glumit pe seama lui şi apoi am început să ne verificăm picioarele să vedem dacă nu am călcat în ”dansul” … nu nu ..nu călcase nimeni ..mă asezaşem eu pe el.. cu pantalonii mei cei albi şi cu bluza mea albă care era legată de mijlo c:)¦ Penibil .. dar nimeni nu râdea, toţi mă compătimeau pt ghinionul meu..Mi-a dat drăguţul meu o pereche de pantaloni de-ai lui.
A doua zi dimineaţă când bunica şi mătuşile mele au văzut pantalonii la spălat au crezut că am păţit ruşinea maximă şi am făcut pe mine.Bunica a şi plâns biata crezând că m-am făcut de ruşine , asta până m-am trezit şi le-am explicat ce am păţit :”>

Surprinzător , a doua zi i-am găsit nişte acte lui bunica pe care le rătăcise de ani de zile, am fost sunată că am primit jobul la firma la care lucrez şi în ziua de azi . Ajunsă la Bucureşti am tot avut parte de câştiguri neaşteptate..deci se pare că dacă calci în ”dansul” eşti norocos, dar eu am atins maximul de noroc că m-am aşezat pe ”dansul”.

Hai , spuneţi-mi şi voi ce momente penibile aţi avut .. să nu mă fac numai eu de râs pe aici 🙂 Sincer şi acum când scriu rândurile am un râs cu lacrimi când îmi aduc aminte de faza aia :))